Sialoreea sau salivarea excesiva: cauze, preventie si tratament

Ce este sialoreea?

Sialoreea, cunoscută și sub numele de salivare excesivă sau hipersalivatie, reprezintă o afecțiune caracterizată prin producția și secreția excesivă de salivă. Sialoreea poate fi un simptom asociat cu alte afecțiuni sau poate fi o problemă în sine, care necesită atenție și tratament adecvat. Aceasta poate fi o problemă incomodă și neplăcută, afectând calitatea vieții pacienților. Sialoreea poate apărea în diverse condiții și poate avea cauze variate, iar tratamentul este de obicei adaptat cauzei subiacente.

Ce rol are saliva ?

Saliva reprezintă lichidul secretat de glandele salivare din cavitățile bucale, iar rolul său este extrem de important în funcționarea normală a sistemului oral. Aceasta îndeplinește diverse funcții esențiale, care contribuie la menținerea sănătății și funcționalității cavității bucale.

Printre rolurile cheie ale salivei se numără:

1.     Umectarea mucoasei bucale: Saliva ajută la menținerea umidității adecvate în cavitatea bucală, facilitând astfel confortul în timpul vorbirii și masticatiei.

2.     Îndepărtarea microorganismelor: Saliva conține enzime și anticorpi care ajută la neutralizarea și eliminarea bacteriilor și a altor microorganisme patogene din cavitatea bucală, contribuind la menținerea igienei orale.

3.     Protecție antibacteriană și antivirală: Saliva conține substanțe precum lizozimul, care are proprietăți antibacteriene și antivirale, contribuind la protecția împotriva infecțiilor bucale.

4.     Eliminarea celulelor epiteliale descuamate: Saliva ajută la îndepărtarea celulelor epiteliale descuamate din cavitatea bucală, menținând astfel un mediu curat și sănătos.

5.     Intervenția în procesul de deglutiție: Saliva este esențială în procesul de deglutiție, ajutând la înghițirea alimentelor și a lichidelor și asigurând o trecere ușoară a acestora prin esofag.

6.     Formarea bolului alimentar: Prin amestecarea cu alimentele, saliva contribuie la formarea bolului alimentar, facilitând astfel procesul de digestie și absorbție a nutrienților.

7.     Protecția mucoaselor și a dinților în cazul refluxului gastroesofagian: Saliva ajută la neutralizarea acidului gastric în cazul refluxului gastroesofagian, protejând astfel mucoasele și dinții de posibile leziuni.

8.     Facilitarea vindecării leziunilor bucale: Saliva conține factori de creștere și enzime care contribuie la accelerarea procesului de vindecare a leziunilor și a rănilor minore în cavitatea bucală.

9.     Protejarea smalțului dentar: Saliva are un conținut bogat în minerale, cum ar fi calciul și fosfatul, care contribuie la remineralizarea și protejarea smalțului dentar, menținând astfel dinții sănătoși și rezistenți la carii.

Aceste multiple roluri ale salivei subliniază importanța sa vitală în menținerea sănătății și funcționalității cavității bucale. Asigurarea unei secreții adecvate de saliva și menținerea unui echilibru în compoziția sa pot fi esențiale pentru prevenirea unor afecțiuni orale și menținerea unei stări de sănătate orală optimă.

Tipuri de sialoree

Există două categorii principale în care poate fi clasificată hipersalivația, în funcție de traseul pe care îl urmează saliva după ce este secretată. Acestea sunt:

Sialoreea anterioară se referă la scurgerea excesivă de salivă pe buze și din comisurile bucale (colțurile gurii). Acest tip de sialoree poate fi cauzat de o problemă la nivelul buzelor, a mușchilor faciali sau a sistemului nervos central responsabil de controlul salivării. Sialoreea anterioară se caracterizează prin eliminarea necontrolată a salivei din cavitatea bucală. Această condiție poate fi extrem de deranjantă pentru pacient și poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții sociale. Persoanele care suferă de sialoree anterioară pot întâmpina dificultăți în vorbire și masticație. Un aspect important este impactul estetic, deoarece saliva poate ajunge pe hainele pacientului. În plus, igiena dentară poate deveni dificilă, iar acești pacienți prezintă un risc crescut de dezvoltare a cariilor dentare și formării tartrului dentar.

Sialoreea posterioară se caracterizează prin scurgerea excesivă de salivă în gât sau în nas. Acest tip de sialoree poate fi cauzat de o obstrucție la nivelul căilor respiratorii superioare, precum o malformație a buzei superioare sau o problemă la nivelul amigdalelor sau a glandelor salivare. Sialoreea posterioară se caracterizează prin traseul salivei către partea posterioară a cavității bucale. În această situație, saliva se îndreaptă spre trahee și poate fi aspirată în plămâni. Acest lucru poate duce la apariția unei infecții respiratorii numite pneumonie de aspirație. Sialoreea posterioară poate fi o problemă serioasă și necesită intervenție medicală adecvată pentru a preveni complicațiile asociate.

Este important să se înțeleagă că hipersalivația poate avea cauze diferite și poate fi asociată cu anumite afecțiuni medicale sau tulburări ale sistemului nervos. Diagnosticarea și tratarea corectă a cauzei subiacente pot fi esențiale pentru gestionarea eficientă a sialoreei și reducerea impactului negativ asupra calității vieții pacientului.

Cauze

Există mai multe cauze posibile ale sialoreei, iar acestea includ : 

1.     Probleme neurologice, cum ar fi boala Parkinson, paralizia cerebrală sau accidentul vascular cerebral.

2.     Anomalii congenitale, cum ar fi labiopalatoschizisul sau alte malformații ale gurii și feței.

3.     Infecții ale cavității bucale sau ale glandelor salivare.

4.     Utilizarea anumitor medicamente care pot stimula producția de salivă. Există medicamente care pot avea un efect stimulator asupra producției de salivă, cum ar fi pilocarpina.

5.     Alergii sau inflamații ale cavității bucale sau ale glandelor salivare.

6.     Stresul sau anxietatea excesivă.

7.     Stimulare parasimpatică excesivă: Atunci când stimuli care determină secreția salivară sunt puternici sau persistenti, rezultatul poate fi o producție excesivă de salivă.

8.     Patologii ale tractului gastro-esofagian: Tulburările sistemului digestiv pot crește cantitatea de salivă produsă. De exemplu, corpii străini esofagieni, cancerul, ulcerul duodenal, hernia hiatală sau amigdalita pot fi asociate cu hipersalivație.

9.     Erupția dentară: La copii, în timpul erupției dentare, au loc procese intense în care dinții trebuie să străpungă mucoasa gingivală. Inflamația mucoasei din această perioadă poate duce la creșterea fluxului salivar.

10.  Proteze totale: După aplicarea protezelor dentare totale, organismul poate considera protezele ca fiind corpi străini și poate iniția o reacție naturală de a le îndepărta. Inițial, acest lucru poate duce la o creștere a producției de salivă, dar pe măsură ce organismul se acomodează cu protezele, producția de salivă se va regla în timp.

11.  Intoxicații: Atunci când substanțe toxice sunt ingerate, organismul încearcă să neutralizeze efectul lor distructiv. Ca răspuns, secreția salivară crește pentru a dilua concentrația de substanță toxică prezentă în sistemul digestiv.

12.  Paralizii ale unor nervi cranieni: Deteriorarea sau disfuncția nervilor cranieni responsabili de controlul salivării poate duce la hipersalivație.

13.  Patologii endocrine: Unele afecțiuni endocrine, precum hipertiroidismul și hiperparatiroidismul, pot influența producția de salivă.

Este important să se stabilească cauza specifică a hipersalivației înainte de a se putea recomanda un tratament adecvat. Un medic stomatolog sau medic specialist în ORL poate evalua simptomele și istoricul medical al pacientului pentru a ajunge la un diagnostic corect și pentru a determina planul de tratament potrivit.

Simptome

Principalele simptome ale sialoreei includ:

·      Salivarea excesivă și incontrolabilă.

·      Umezeala și iritația buzelor și a pielii din jurul gurii.

·      Dificultăți în vorbire și înghițire.

·      Disconfort sau jenă în viața de zi cu zi.

Persoanele care suferă de hipersalivație experimentează o creștere semnificativă a cantității de salivă produsă, ceea ce poate afecta activitățile lor zilnice și calitatea vieții. Unul dintre simptomele pdrincipale ale sialoreei este nevoia frecventă de a înghiți pentru a reduce cantitatea de salivă acumulată în cavitatea bucală.

Un alt simptom comun este scurgerea excesivă de salivă din gură, ceea ce poate fi inestetic și deranjant. Acest lucru poate fi observat mai ales în timpul somnului, când deglutiția nu are loc în mod normal, iar singura modalitate de a scădea cantitatea de salivă este prin eliminarea acesteia în exterior. Astfel, pacienții se pot trezi dimineața cu perna sau lenjeria de pat umedă din cauza excesului de salivă.

În plus, sialoreea poate fi însoțită și de alte semne și simptome specifice, cum ar fi:

·      Infecții la nivelul cavității bucale: Saliva în exces poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, crescând riscul de infecții și inflamații ale mucoasei bucale.

·      Halenă: Excesul de salivă poate contribui la apariția halenei sau a mirosului neplăcut al respirației.

·      Deshidratare: Datorită pierderii constante de salivă, care are și un rol important în hidratarea cavității bucale, persoanele cu hipersalivație pot prezenta deshidratare.

·      Tulburări de vorbire: Cantitatea mare de salivă poate interfera cu pronunția corectă a cuvintelor și poate afecta capacitatea de comunicare a unei persoane.

·      Tulburări de masticație: Excesul de salivă poate dificulta procesul de mestecare a alimentelor, afectând astfel nutriția și digestia adecvată.

·      Deglutiție greoaie: Persoanele cu sialoree pot experimenta dificultăți în înghițirea normală a alimentelor și lichidelor.

·      Reducerea simțului gustului: Excesul de salivă poate dilua substanțele chimice responsabile de senzațiile gustative, ceea ce poate duce la o scădere a acuității gustului.

Simptomele pot varia în funcție de cauza sialoreei și de severitatea afecțiunii.

Diagnosticare

Diagnosticarea sialoreei implică evaluarea simptomelor și a istoricului medical al pacientului, precum și un examen fizic detaliat. Medicul dentist sau medicul specialist poate solicita și anumite teste suplimentare, cum ar fi analize de sânge, imagistică medicală sau consultații de specialitate în funcție de caz.

Un diagnostic precis este esențial pentru a putea stabili un plan de tratament adecvat și pentru a identifica eventualele afecțiuni subiacente care pot cauza sialoreea.

Diagnosticul pentru sialoree (hipersalivație) este stabilit de către medic prin intermediul unei evaluări atente. Pentru a obține informații relevante, se efectuează o anamneză detaliată, care include următoarele aspecte:

·      Durata prezenței salivării abundente.

·      Frecvența apariției acestui simptom.

·      Stabilitatea sau caracterul permanent al hipersalivației.

·      Modul în care se manifestă simptomul.

·      Impactul asupra activităților zilnice ale pacientului.

·      Existenta altor afecțiuni diagnosticate.

·      Tratamentele anterioare urmate de pacient.

Examenul clinic joacă un rol important în evaluarea sialoreei și implică următoarele aspecte:

·      Examinarea aspectului cavității bucale, inclusiv mucoasa orală și starea dinților.

·      Evaluarea amigdalelor.

·      Observarea modului în care se realizează deglutiția.

·      Verificarea prezenței eventualelor lucrări stomatologice.

·      Evaluarea stării generale de hidratare a pacientului.

În funcție de simptomele și rezultatele obținute în urma anamnezei și examenului clinic, medicul poate recomanda efectuarea anumitor teste sau investigații suplimentare pentru a obține o imagine mai precisă și pentru a exclude alte afecțiuni. Acestea pot include analiza salivei, sialometria (măsurarea fluxului salivar) sau sialoendoscopia (examinarea endoscopică a glandelor salivare).

Prin combinarea informațiilor obținute din anamneză, examen clinic și, dacă este necesar, investigații suplimentare, medicul poate stabili un diagnostic precis al sialoreei și poate recomanda un plan de tratament adecvat pentru pacient. 

În funcție de suspiciunea diagnosticului, medicul poate recomanda următoarele analize și investigații:

1.     Sialometria: Această procedură permite măsurarea fluxului salivar pentru a evalua cantitatea de salivă produsă. Rezultatele obținute pot oferi informații despre gravitatea afecțiunii și pot ajuta la diagnosticarea și monitorizarea sialoreei.

2.     Sialoendoscopia: Prin intermediul sialoendoscopiei, se realizează o evaluare endoscopică a glandelor salivare. Această investigație permite depistarea eventualelor modificări morfologice sau obstrucții la nivelul glandelor salivare, oferind astfel informații importante pentru diagnostic.

3.     Analiza salivei: Prin analiza compoziției salivației, se pot identifica compușii și substanțele chimice care alcătuiesc saliva. Aceasta poate furniza informații suplimentare despre posibilele cauze subiacente ale hipersalivației și poate contribui la diagnosticarea și gestionarea sialoreei.

Toate aceste investigații sunt utile pentru a completa evaluarea clinică și a obține o imagine mai detaliată asupra afecțiunii. În funcție de rezultatele obținute, medicul va putea stabili un diagnostic precis și va recomanda un plan de tratament adecvat pentru fiecare pacient în parte.

Metode de tratament

Există mai multe opțiuni de tratament disponibile pentru gestionarea sialoreei, care pot varia în funcție de cauza și severitatea afecțiunii. Unele metode comune de tratament includ:

Tratament medicamentos

Unele medicamente pot fi prescrise pentru a reduce fluxul salivar sau pentru a controla scurgerea excesivă de salivă. Acestea pot include medicamente anticolinergice si beta-blocantele sau medicamente care acționează asupra glandelor salivare pentru a reduce secreția de salivă. Cu toate acestea, aceste medicamente pot avea efecte secundare precum senzația de gură uscată, constipație, somnolență, iritabilitate sau eritem facial. De asemenea, dacă sialoreea este cauzată de medicamentele administrate pentru alte afecțiuni, medicul poate considera întreruperea sau ajustarea acestora.

Tratament naturist

Unele remedii naturale sau alternative pot ajuta la reducerea simptomelor sialoreei. Acestea pot include plante sau uleiuri esențiale cu proprietăți astringente sau antiseptice care pot ajuta la controlul producției de salivă.

În unele cazuri, pacienții pot încerca și metode terapeutice la domiciliu, în special în cazurile de sialoree tranzitorie. Acestea pot include igiena dentară riguroasă, utilizarea unei ape de gură pe bază de alcool pentru a reduce secreția salivară, consumul de cafea sau lămâi pentru a absorbi salivarea în exces, ceai de ghimbir pentru a reduce secreția de salivă, consumul de scorțișoară pentru efectul antibacterian și reducerea secreției salivare, mestecarea de frunze de mentă pentru a reduce halena și evitarea alimentelor dulci care stimulează producția de salivă.

Tratament chirurgical

În cazurile severe sau rezistente la alte forme de tratament, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Aceasta poate implica obstrucția sau închiderea căilor de scurgere a salivei prin proceduri precum ligaturarea glandelor salivare, excizia unor segmente de glandă sau utilizarea de substanțe sclerozante.

Dacă alte opțiuni de tratament nu sunt eficiente sau dacă sialorea cauzează complicații grave, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală. Aceasta poate implica excizia glandelor salivare sau ablația acestora, prin diferite tehnici chirurgicale. Recuperarea după intervenție poate dura aproximativ două săptămâni, iar posibilele complicații includ infecții, sângerări, serom (acumularea de lichid subcutanat) sau lezarea fibrelor nervoase.

Alte metode de tratament: 

Uneori, alte tehnici sau dispozitive pot fi utilizate pentru a ajuta la gestionarea sialoreei, cum ar fi: 

o   Proteze bucale personalizate.

o   Exerciții de control al musculaturii faciale.

o   Toxina botulinică: În cazul sialoreei persistente, poate fi folosită injecția de toxina botulinică (botox) în glandele salivare. Aceasta blochează temporar nervii și mușchii implicați în producția de salivă, reducând astfel secreția salivară excesivă. Efectul este temporar și necesită repetarea procedurii la intervale regulate.

o   Ablația glandelor salivare reprezintă o procedură în care se utilizează injectarea alcoolului la nivelul glandelor salivare. Pentru a realiza această procedură, este necesară ghidarea ecografică. De obicei, ablația glandelor submandibulare și sublinguale este cea mai frecventă.

Ablația glandelor salivare este considerată una dintre cele mai sigure proceduri, iar efectele adverse sunt observate la mai puțin de 2% dintre pacienți. Cel mai întâlnită complicație este tumefacția locală, care de obicei se remite de la sine în câteva zile.

Pentru a favoriza remiterea tumefacției, pot fi utilizate următoarele măsuri:

·      Antiinflamatoare: Administrarea de medicamente antiinflamatoare poate ajuta la reducerea inflamației și disconfortului în zona tratată.

·      Comprese cu gheață: Aplicarea de comprese reci cu gheață pe zona afectată poate contribui la reducerea inflamației și a senzației de durere.

o   Radioterapia : Radioterapia poate fi utilizată ca opțiune de tratament în cazul sialoreei, mai ales atunci când intervenția chirurgicală nu este recomandată sau fezabilă. Cu toate acestea, radioterapia poate avea efecte secundare, iar una dintre acestea este senzația de uscăciune a gurii.

Radioterapia implică utilizarea radiațiilor ionizante pentru a distruge celulele canceroase sau a reduce dimensiunea tumorilor. În procesul de tratament, radiațiile pot afecta și glandele salivare, reducând astfel producția de salivă. Aceasta poate duce la o senzație persistentă de uscăciune în gură, cunoscută și sub numele de xerostomie.

Xerostomia poate provoca disconfort oral, dificultăți la înghițire, modificări ale gustului, apariția cariilor și infecții bucale. Este important ca pacienții care primesc radioterapie să primească îngrijire orală adecvată și să consulte medicul pentru a primi sfaturi și tratament pentru gestionarea senzației de uscare a gurii.

Există măsuri pe care pacienții pot să le adopte pentru a ameliora simptomele xerostomiei, precum:

·      Hidratarea adecvată a corpului prin consumul regulat de apă

·      Mestecarea gumelor fără zahăr sau suptul de bomboane fără zahăr pentru a stimula producția de salivă

·      Evitarea alimentelor uscate, picante sau tari care pot agrava senzația de uscăciune

·      Utilizarea unui umidificator în cameră pentru a menține umiditatea aerului

·      Spălarea regulată a dinților și gingiilor, folosind produse de igienă orală recomandate de medic

·      Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, deoarece acestea pot agrava simptomele

Este important ca pacienții să discute cu echipa lor medicală despre eventualele efecte secundare și să primească sfaturi și tratament adecvat pentru a gestiona senzația de uscăciune a gurii asociată cu radioterapia.

Periajul dentar profesional este o metoda excelenta de a elimina placa bacteriana de pe suprafata dintilor si astfel iti mentii un mediu curat si sanatos in cavitatea orala. Te poti programa la un periaj dentar profesional

La Dental Hygiene Center Bucuresti, poti beneficia de servicii de igienizare dentara efectuata trimestrial prin cele mai inovative abonamente de igienizare dentara. Vezi aici lista noastra de abonamente pentru igiena dentara

Concluzie

Sialoreea sau salivarea excesivă poate fi o problemă inconfortabilă și neplăcută, dar există opțiuni de tratament disponibile pentru gestionarea și controlul acestei afecțiuni. Diagnosticarea corectă a cauzei sialoreei este esențială pentru a stabili un plan de tratament adecvat. De asemenea, îngrijirea orală regulată și vizitele regulate la medicul dentist pot contribui la menținerea sănătății orale și la prevenirea complicațiilor asociate cu sialoreea. Dacă ai simptome de salivare excesivă, este recomandat să consulți medicul dentist sau medicul specialist pentru evaluare și sfaturi personalizate.

Intrebari frecvente

1.     Care sunt cele mai usoare simptome care se pot identifica cu sialoreea?

Pe de altă parte, sialorea posterioară poate fi mai dificil de identificat, iar principalele manifestări luate în considerare sunt: persoana prezintă în mod constant senzația de sufocare, tusind și având dificultăți în respirație.

2.     Este o problemă gravă salivarea abundentă la bebeluși?

Producția excesivă de salivă în cazul bebelușilor este un fenomen natural și este asociată cu dezvoltarea lor sistemului digestiv. Apariția salivei este un semnal că organismul bebelușului funcționează corespunzător în acest domeniu. Saliva joacă un rol esențial în digestie, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Saliva bebelușului are și un rol de protecție a intestinului. De asemenea, saliva poate proteja jucăriile și alte obiecte cu care bebelușul intră în contact, deoarece conține anticorpi care previn apariția bolilor.

Bebelușii au abilitatea de a înghiți lichidul care ajunge în partea din spate a cavității bucale, cum se întâmplă cu laptele, atunci când sug. Din acest motiv, când sunt așezați într-o poziție semiridicată, bebelușii pot lăsa să le curgă din gură o parte din saliva. O altă cauză a hipersalivației la bebeluși poate fi reprezentată de erupția dentară. Aceasta este un proces dureros care provoacă o iritare continuă a gingiilor, asociată cu salivare excesivă.

3.     Este salivarea excesiva din timpul somnului un motiv de ingrijorare?

Mulți oameni se confruntă cu problema salivării excesive în timpul somnului. Iată ce poate cauza această salivare excesivă și ce puteți face pentru a o controla.

·      Producția excesivă de salivă:

Saliva este importantă pentru organism, deoarece conține minerale esențiale și poate ajuta la vindecarea rănilor. Cu toate acestea, atunci când aveți o infecție, răni sau alte probleme medicale, corpul dumneavoastră poate produce în exces salivă, ceea ce poate duce la salivare în timpul somnului.

·      Poziția de somn:

Unele persoane dorm cu gura deschisă în timp ce sunt culcate pe burtă, ceea ce poate contribui la salivare excesivă.

·      Blocarea nazală:

Dacă aveți nasul blocat din cauza unei răceli, respirația poate deveni dificilă, ceea ce poate duce la salivare excesivă în timpul respirației.

Modalități de a controla salivarea:

·      Schimbați poziția de somn:

Cel mai simplu mod de a controla salivarea este să vă schimbați poziția de somn. În loc să dormiți pe burtă, încercați să dormiți pe spate. Acest lucru vă va ajuta să vă controlați deschiderea gurii și să preveniți scurgerea salivei pe față.

·      Consumați citrice:

Citricele pot subția saliva și pot preveni salivarea excesivă. Puteți bea apă cu lămâie sau puteți consuma alte fructe citrice înainte de culcare.

·      Terapie logopedică:

Terapia logopedică poate ajuta la antrenarea mușchilor limbii și ai gurii pentru a le menține într-o poziție corectă, astfel încât să puteți controla deschiderea gurii. De asemenea, se pot face exerciții care vă ajută să obțineți control asupra gurii.

·      Consultați un medic:

Uneori, salivarea excesivă în timpul somnului poate fi cauzată de o afecțiune medicală numită apnee în somn, care poate provoca și alte simptome precum sforăitul, lipsa de aer, dureri de gât, somnolență și stres. Este important să vă adresați unui medic pentru un control adecvat. Apneea de somn este o afecțiune serioasă care poate avea repercusiuni asupra sănătății și trebuie tratată corespunzător.

4.     Este sialoreea (hipersaliatia) mai grava decat hiposalivatia?

Atât sialoreea (hipersalivația) cât și hiposalivația (scăderea secreției salivare) sunt afecțiuni care pot provoca disconfort și pot avea anumite consecințe asupra sănătății orale. Nu este corect să spunem că una este mai gravă decât cealaltă în mod absolut, deoarece impactul și severitatea acestor afecțiuni pot varia în funcție de cauzele subiacente și de simptomele asociate.

Sialoreea, sau hipersalivația, este caracterizată prin producția excesivă de salivă, care poate duce la scurgerea sau acumularea excesivă a salivei în gură. Aceasta poate fi cauzată de mai multe motive, inclusiv afecțiuni medicale, efecte secundare ale anumitor medicamente, obstrucții sau disfuncții ale glandelor salivare. Sialoreea poate provoca disconfort, dificultăți de înghițire și salivare excesivă în timpul somnului. În unele cazuri, poate fi necesar tratamentul subiacent al afecțiunii care cauzează sialoreea pentru a reduce producția excesivă de salivă.

Pe de altă parte, hiposalivația reprezintă scăderea cantității de salivă produsă. Aceasta poate fi cauzată de anumite afecțiuni medicale, tratamente medicale precum chimioterapia sau radiațiile, efecte secundare ale unor medicamente, vârsta înaintată sau alte cauze. Hiposalivația poate duce la uscăciunea gurii, dificultăți în vorbire, înghițire și mestecare, senzația de arsură în gură și creșterea riscului de carii dentare și infecții bucale.

Atât sialoreea, cât și hiposalivația pot necesita investigații suplimentare și tratament adecvat în funcție de cauzele subiacente și de simptomele asociate. Este important să consultați un medic sau un dentist pentru a obține un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat în cazul în care aveți preocupări legate de secreția salivară.

5.     Este sialoreea in timpul sarcinii periculoasa?

În general, sialoreea (hipersalivația) în timpul sarcinii nu este considerată periculoasă pentru sănătatea mamei sau a fătului. Este una dintre schimbările comune care pot apărea în timpul sarcinii și poate fi cauzată de fluctuațiile hormonale.Pe durata sarcinii, în special în primul trimestru, femeile pot experimenta hipersalivație ca rezultat al schimbărilor hormonale. Această creștere a producției de salivă poate continua pe tot parcursul sarcinii pentru unele femei. De asemenea, hipersalivația poate fi cauzată de grețuri și vărsături, reflux gastroesofagian sau stres, care sunt manifestări comune în timpul sarcinii.

Deși hipersalivația în timpul sarcinii poate fi deranjantă și inconfortabilă, în general nu este considerată periculoasă pentru sănătatea mamei sau a fătului. Cu toate acestea, poate afecta calitatea vieții și poate fi neplăcută pentru femei.

Pentru a gestiona hipersalivația în timpul sarcinii, puteți încerca următoarele măsuri:

·      Mestecați gumă fără zahăr sau sugeți bomboane acide pentru a stimula producția de saliva și a reduce senzația de exces de salivă.

·      Folosiți un prosop curat pentru a șterge excesul de salivă și a vă menține gura și fața uscate.

·      Consumați alimente reci sau înghețate, cum ar fi gheața, pentru a reduce senzația de salivare excesivă.

·      Evitați alimentele picante și grele, care pot stimula producția de salivă.

·      Mențineți o igienă orală bună prin periajul regulat al dinților, utilizarea aței dentare si prin vizitarea regulata in cabinetele stomatologice pentru efectuarea igienizărilor profesionale periodice.

Dacă hipersalivația în timpul sarcinii devine extrem de deranjantă sau vă afectează calitatea vieții, medicul dvs vă poate oferi sfaturi și opțiuni suplimentare de gestionare a simptomelor. În unele cazuri rare, sialoreea excesivă în timpul sarcinii poate fi asociată cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi refluxul gastroesofagian. Dacă aveți îngrijorări sau simptome severe, este important să le comunicați medicului dumneavoastră pentru evaluare și gestionare adecvată. 

În concluzie, hipersalivația în timpul sarcinii poate fi cauzată de schimbările hormonale și de alte manifestări specifice sarcinii. De obicei, nu reprezintă o problemă gravă, dar poate fi inconfortabilă. Este important să găsiți metode de gestionare care să vă ofere confort și să discutați cu medicul dumneavoastră pentru sfaturi și suport suplimentar.