Tratament carie dentară

Ce sunt cariile dentare?

Cariile dentare sunt leziuni sau deteriorări ale smalțului (stratul dur și protector extern al dinților) și ale țesutului dentar care se dezvoltă în timp ca urmare a acțiunii bacteriilor din gură. Aceasta bacterii produc acizi atunci când consumăm alimente și băuturi care conțin zahăr sau carbohidrați, iar acizii rezultați erodează smalțul dentar, creând astfel cariile dentare.

Cariile pot varia în gravitate, de la leziuni superficiale care afectează doar smalțul la leziuni mai profunde care pătrund în dentină (stratul subiacent al dintelui) și, în cazuri severe, pot ajunge la pulpă (nervul) dintelui. Neglijarea cariilor dentare poate duce la durere, inflamație, infecții dentare și chiar la pierderea dintelui.

Prevenirea cariilor dentare implică o igienă orală regulată, inclusiv periajul dentar de cel puțin două ori pe zi, folosirea aței dentare zilnic, limitarea consumului de zahăr și vizite regulate la dentist pentru curățarea și examinarea danturii.

De ce se dezvoltă cariile dentare? 

Cariile dentare sunt cel mai obișnuit dezechilibru dentar și au la bază activitatea bacteriilor din placa bacteriana. Aceste bacterii transformă reziduurile alimentare în acizi care corodează smalțul și afectează dentina, ceea ce duce la formarea "găurilor" în dinți. Neglijată în stadiul incipient, caria poate ajunge la camera pulpară, cauzând dureri dentare și, în cele din urmă, chiar pierderea dintelui. Cum putem preveni această situație? Prin efectuarea unor controale stomatologice de rutină la fiecare 6 luni, permițând depistarea și tratarea eventualelor carii în stadiile inițiale.

Care este procedura de tratament pentru caria dentară?

Pentru a identifica problemele care nu sunt vizibile cu ochiul liber sau afecțiunile fără simptome evidente, se efectuează radiografii dentare. După evaluarea rezultatelor radiografiilor, se determină gradul de adâncime al cariilor, iar pe baza acestui diagnostic, se inițiază tratamentul adecvat.

Cariile dentare pot apărea în mai multe forme:

• Carii radiculare: Acestea sunt cel mai des întâlnite la adulții în vârstă, deoarece aceștia sunt mai predispuși la retracția gingivală, ceea ce expune rădăcinile dinților la risc de carii.
• Carii interdentare sau interproximale: Aceste carii se dezvoltă "între dinți" și tind să treacă neobservate de pacienți, fiind adesea identificate doar în timpul examenului stomatologic regulat.
• Carii pe suprafețe netede: Apar atunci când placa dentară se acumulează și devine vizibilă cu ochiul liber. Aceste cavități sunt mai frecvente la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani și pot fi tratate prin periajul corect cu pastă de dinți conținând fluor.
• Carii în șanțuri și fosete: Aceste carii afectează suprafețele de mestecat ale dinților posteriori. Ele pot fi prevenite printr-o igienă orală corespunzătoare și un periaj adecvat al dinților. 

Există mai multe opțiuni de tratament pentru cariile dentare:

• Tratament cu fluor: Cariile în stadiul incipient pot fi tratate cu fluor, care ajută la remineralizarea smalțului dentar. Acest tratament poate fi aplicat și pentru dinții de lapte la copii.
• Restaurări dentare: Aceasta este o opțiune principală de tratament pentru cariile care au avansat semnificativ. Restaurările dentare sunt folosite pentru a repara leziunile carioase sau fracturile dentare. Ele se împart în două categorii: obturații (plombe) și incrustații.
• Coroane dentare: Atunci când cariile sunt foarte profunde și afectează o mare parte a dintelui, poate fi necesară aplicarea unei coroane dentare pentru a înlocui zona deteriorată a dintelui, după ce zona afectată a fost îndepărtată.
• Tratament de canal: Când caria afectează pulpa dentară (partea interioară a dintelui), se poate apela la tratamentul de canal. Acesta vizează repararea unui dinte grav bolnav, în loc să fie extras.
• Extracție dentară: Extracția unui dinte este ultima opțiune și se aplică doar când caria este atât de avansată încât dinte nu mai poate fi salvat. În acest caz, dinte va fi extras și, dacă este necesar, înlocuit cu un implant dentar. Extracția este un scenariu extrem și se poate evita prin efectuarea regulată a controalelor stomatologice la fiecare 6 luni.

Când vine vorba de restaurarea dentară, există două opțiuni: obturațiile și incrustațiile. Diferența principală între acestea constă în complexitatea procedurii și în nivelul de conservare a structurii dentare existente.

Obturația (plomba) este o soluție mai accesibilă din punct de vedere financiar, iar procedura se desfășoară în cabinetul stomatologic, fără prea multe etape prealabile. Cu toate acestea, obturațiile sunt mai puțin conservatoare în ceea ce privește păstrarea structurii dentare sănătoase.

În schimb, incrustația dentară este o opțiune mai conservatoare și mai estetică. Acestea sunt fabricate în laborator, după o amprentă luată din dinte, și sunt cimentate ulterior pe dinte. Incrustațiile sunt mai durabile și reconstituie structura pierdută a dintelui, oferindu-i acestuia anatomia, funcționalitatea și aspectul inițiale. Cu toate acestea, incrustațiile pot fi mai costisitoare decât obturațiile.

Atunci când un dinte a suferit o pierdere semnificativă de structură dentară, dar nu este necesară o coroană dentară, incrustațiile sunt recomandate ca o soluție estetică și durabilă. Medicul stomatolog va face o evaluare detaliată a situației dintelui și îți va oferi recomandări cu privire la ce tratament este potrivit pentru tine.

Cum se stabilește diagnosticul pentru caria dentară? 

Diagnosticul cariei dentare poate fi stabilit de medicul stomatolog încă de la stadiul incipient, chiar atunci când simptomele nu sunt vizibile cu ochiul liber. Acest lucru se realizează prin examinarea atât a suprafețelor dentare vizibile, cât și a celor mai puțin accesibile, cu ajutorul radiografiilor dentare.

Medicul stomatolog poate astfel să identifice și să diagnosticheze caria dentară cât mai precoce, permițând astfel intervenția și tratamentul adecvate, cu rezultate optime.

Care sunt simptomele cariei dentare?

• Cariile dentare pot prezenta o serie de simptome, printre care:
• Durere
•  Sensibilitate la temperaturi extreme (rece sau cald)
•  Sensibilitate la alimente dulci
• Aspect inestetic al dintelui, caracterizat de colorații neobișnuite (negru, maro, gri)
• Halenă (miros neplăcut)

Aceste simptome ar trebui să fie semnale de alarmă pentru pacienți, și ar trebui să determine căutarea unui tratament adecvat cât mai rapid posibil. Ignorarea acestor simptome poate duce la progresul afecțiunii și, în cele din urmă, la pierderea dintelui.

Care este tratamentul pentru caria dentară?

Tratamentul cariei dentare variază în funcție de stadiul de evoluție al bolii.

În stadiul incipient, când caria nu a format încă o cavitate, medicul stomatolog poate aplica o soluție cu fluor care are rolul de a stopa degradarea dintelui. Pentru a menține rezultatele, pacienții trebuie să respecte cu strictețe regulile de igienă orală.

Când stadiul cariei a ajuns să formeze o cavitate, medicul stomatolog va curăța țesutul dentar afectat și infectat și va umple cavitatea cu o obturație, cunoscută și sub numele de plombă. Obturația are rolul de a înlocui țesutul dentar lipsă, iar pentru aceasta se pot utiliza diferite tipuri de materiale dentare, precum amalgamul (de culoare gri-negru, metalic), cimenturile dentare (de culoare asemănătoare dintelui) și materialele compozite (care se aseamănă cel mai mult cu proprietățile dintelui natural).

Cazurile grave de carii, cu evoluție avansată și deteriorare profundă în stratul dentar, pot necesita tratament endodontic, care implică eliminarea nervului dentar și sigilarea dintelui.

Ce sunt obturațiile (plombele) de compozit? 

Obturațiile (plombele) de compozit sunt utilizate pentru a repara dintii afectati de carii sau leziuni. Această procedură este de obicei rapidă și constă în aplicarea obturațiilor (plombelor) de compozit într-o singură ședință de tratament.

Care sunt avantajele obturațiilor (plombelor) de compozit? 

Obturațiile de compozit oferă numeroase avantaje:

·      Aspect estetic foarte bun: obturațiile de compozit se pot potrivi cu culoarea dintelui natural, astfel încât aspectul este deosebit de similar cu cel al dinților naturali.

·      Tehnică ușoară și rapidă: medicul stomatolog dispune de suficient timp pentru a modela obturația fără a se grăbi, deoarece materialul se întărește numai prin expunerea la lumină albastră de intensitate mare, timp de doar 20 de secunde.

·      Rezistență ridicată: obturațiile de compozit se întăresc complet și devin foarte rezistente în timp, oferind durabilitate pe termen lung.

Complicațiile cariei dentare pot include:

·      Infecții grave ale gingiilor și ale oaselor subiacente, care pot duce la abcese dentare.

·      Creșterea formării plăcii bacteriene și apariția gingivitei.

·      Deteriorarea osului de sub dinte și acumularea de puroi în jurul rădăcinii dintelui, care necesită intervenții chirurgicale pentru drenaj.

Caria secundară, cunoscută și sub denumirea de recidivă de carie, se referă la dezvoltarea unei noi carii dentare în apropierea sau sub o obturație dentară existentă sau a altui tratament dentar restaurator. Aceasta apare atunci când marginile sau sigilarea restaurării prezintă fisuri, decalaje sau slăbiciuni care permit bacteriilor să pătrundă sub obturație sau restaurare.

Cauzele principale ale cariei secundare includ:

·      Inadecvarea sigilării sau etanșării marginilor obturației sau a coroanei.

·      Utilizarea unor materiale necorespunzătoare sau de calitate scăzută pentru obturații sau coroane.

·      Neglijarea igienei orale, cum ar fi periajul necorespunzător sau utilizarea incorectă a aței dentare în zona obturației sau a coroanei.

·      Consumul frecvent de alimente sau băuturi care conțin zahăr sau acizi care pot eroda marginile restaurării.

Este important să se prevină apariția cariei secundare prin utilizarea de materiale dentare de calitate, etanșarea adecvată a marginilor restaurării și menținerea unei igiene orale corespunzătoare. Controlul regulat al danturii la medicul dentist poate ajuta la identificarea precoce a cariei secundare și la intervenția promptă pentru reparare.

Recidiva de carie este un proces patologic care se dezvoltă sub obturațiile coronare inițial aparent corect realizate. Acest proces tinde să evolueze spre interiorul camerei pulpare, cauzând afectarea pulpei dentare sau spre suprafața dintelui, provocând modificări de culoare a smalțului la limita dintre obturație și marginea cavității, fără existența unei soluții de continuitate între acestea.

Recidiva de carie, în stadiul său incipient, este adesea oligosimptomatică sau asimptomatică și nu poate fi diagnosticată. Semnele clinice devin evidente pe măsură ce aceasta evoluează către camera pulpară sau spre suprafața dintelui. Astfel, când recidiva de carie ajunge în camera pulpară, se poate produce inflamația pulpei dentare și senzații dureroase. Pe de altă parte, când evoluează spre suprafața dintelui, poate provoca modificări de culoare a smalțului. Diagnosticul devine evident în momentul în care se intervine pentru a îndepărta obturația coronară și se evidențiază prezența dentinei cariate pe peretele pulpar sau lateral, sub obturație.

Problemele de vitalitate ale dintelui pot varia în funcție de gradul de afectare al pulpei. În cazurile în care recidiva de carie nu a provocat complicații pulpare, probele de vitalitate rămân pozitive, deoarece pulpa rămâne vie. Cu toate acestea, dacă apare necroza sau gangrena pulpară, probele de vitalitate devin negative.

Recidiva de carie evoluează cel mai frecvent spre camera pulpară, ducând la apariția diverselor forme de pulpita. Atunci când recidiva de carie este asociată cu prezența dentinei alterate rămase sub bolțile cuspidiene, poate să apară fracturarea acestora. În cazurile în care recidiva de carie este însoțită de recidiva cariei secundare marginale, apare întotdeauna o complicație pulpară însoțită de pierderea semnificativă a substanței dentare coronare, ceea ce duce la compromiterea funcționalității și a morfologiei dintelui.Care sunt semnele de alarmă pentru o recidivă de carie și de ce ar trebui să înlocuim o obturație care pare în regulă?

Am ales să abordez acest subiect pentru că am observat o tendință în rândul pacienților de a neglija repararea lucrurilor care par a fi în regulă la prima vedere. Cu toate că este adevărat că tratamentele stomatologice corect efectuate nu necesită întotdeauna întreținere sau refacere, trebuie să ne gândim la modul în care timpul afectează cavitatea bucală. Indiferent cât de corect a fost realizat un tratament, în timp, factori precum uzura, modificările în smalț, degenerarea dentinei sau retragerea pulpei dentare pot să apară.

Diferența semnificativă dintre ceea ce vedem la exterior și ceea ce se întâmplă sub suprafață am observat-o în practica mea de Protetică dentară. De multe ori, am întâlnit proteze cu aspect excelent din punct de vedere estetic, fără a bănui că există probleme patologice. Cu toate acestea, după ce am îndepărtat proteza, am descoperit deteriorări semnificative ale dinților stâlpi, mobilitate dentară și probleme cu tratamentele endodontice. Concluzia evidentă este că prevenția este mai bună decât tratarea ulterioară. Din acest motiv, recomand pacienților să efectueze controale stomatologice regulate.

Patologiile asociate cu obturațiile pe termen lung

Cavitatea bucală este în contact permanent cu bacterii și microorganisme. Conștientizarea acestui fapt ne face să înțelegem importanța luptei împotriva acestor agenți patogeni. Recidiva de carie, cunoscută și sub numele de carie secundară, reprezintă consecințele pe termen lung ale neglijării sau uitării vizitelor la medicul stomatolog.

Atunci când bacteriile pătrund sub materialul de obturație, complexul pulpo-dentinar devine vulnerabil. Pacientul poate să nu simtă inițial niciun disconfort sau să nu observe schimbări în aspectul dintelui (cum ar fi durere sau decolorare). Cu toate acestea, invazia bacteriană are loc în continuare. Așa cum am menționat într-un articol anterior, este dificil să știm cu certitudine ce se află sub o obturație.

Cum putem preveni complicațiile legate de obturațiile dentare? 

Răspunsul este simplu și accesibil tuturor: prin controale stomatologice regulate, radiografii periodice și o monitorizare atentă a stării de sănătate orală. Când ar trebui să ne prezentăm la medicul stomatolog? Răspunsul este mereu. Acesta este un mod de a "salva dintelui" chiar dacă avem obturații de mult timp și considerăm că este momentul să le schimbăm.

Procedura în sine pentru înlocuirea obturațiilor nu necesită mult timp, dar trebuie realizată cu răbdare și atenție la detalii. Atunci când vechile obturații sunt îndepărtate și cavitatea este curățată, șansele de a păstra sănătatea dintelui cresc semnificativ. Uneori, aplicăm chiar hidroxid de calciu pentru a asigura remineralizarea smalțului. Pacienții ar trebui să înțeleagă că prevenția este întotdeauna mai ușoară și mai convenabilă decât tratarea ulterioară.