Bruxismul (scrasnitul dintilor): cauze, posibile complicatii, tratament si preventie

Bruxismul, descris pentru prima data în literatura medicală în anul 1907, este o tulburare comună a sistemului stomatognat, caracterizată printr-o activitate anormală a mușchilor masticatori. Aceasta se manifestă prin scrâșnirea dinților sau încordarea maxilarelor. Această afecțiune poate apărea atât în timpul zilei, cât și în timpul somnului și afectează deopotrivă adulții și copiii. În cele ce urmează, vor fi explicate în detaliu cauzele bruxismului, posibilele complicații, metodele de tratament disponibile și modalitățile de prevenție a acestei tulburări.

Ce este bruxismul?

Bruxismul este o afecțiune care se manifestă prin frecarea sau scrâșnirea involuntară a dinților și poate constitui punctul de plecare al disfuncțiilor masticatorii. Afecțiunea poate fi însoțită de tulburări ale somnului și se poate asocia, de asemenea, cu mișcări anormale ale corpului, dificultăți de respirație, activitate musculară crescută sau tulburări ale ritmului circadian. 

Tipuri de bruxism

Există două tipuri principale de bruxism: bruxismul diurn și bruxismul nocturn.

Bruxismul diurn

Este forma de bruxism care apare în timpul zilei. Persoanele care se confruntă cu acest tip de bruxism scrâșnesc dinții în mod involuntar în timpul activităților de zi cu zi sau pe parcursul perioadelor de concentrare. Acest tip de bruxism este adesea asociat cu stresul și tensiunea acumulată în timpul zilei.

Bruxismul nocturn

Este forma de bruxism care apare în timpul somnului. Persoanele afectate de acest tip de bruxism scrâșnesc dinții în timpul nopții, fără a fi conștiente de acest lucru. Bruxismul nocturn poate fi cauzat de factori precum stresul, anxietatea sau dereglările de somn.

Cauze

Cauzele exacte ale bruxismului nu sunt pe deplin înțelese, dar există mai mulți factori care pot contribui la apariția acestei tulburări. Printre cauzele posibile se numără:

1. Stresul și anxietatea: situațiile de stres și anxietate pot provoca o tensiune excesivă în mușchii maseteri.
2. Vârsta: chiar dacă bruxismul afectează și copiii, cea mai afectată categorie rămâne cea a adulților.
3. Medicația sau alte substanțe: foarte rar, bruxismul poate apărea ca efect advers al anumitor medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor psihiatrice. De asemenea, consumul de tutun, alcool, cofeină sau de substanțe psihoactive pot crește riscul apariției bruxismului.
4. Factori genetici: Există dovezi că bruxismul poate avea o componentă genetică și poate fi transmis în familie.
5. Alte afecțiuni: bruxismul se poate asocia cu anumite afecțiuni, cum ar fi:

·      Boala Parkinson;

·      Demența;

·      Refluxul gastro-esofagian;

·      Apneea de somn;

·      ADHD.

Posibile complicații și factori de risc

 Bruxismul netratat sau necontrolat poate duce la unele complicații și poate agrava alte afecțiuni dentare sau maxilare. Iată câteva posibile complicații și factori de risc asociate cu bruxismul:

1. Afecțiuni dentare: uzura dentară din bruxism se soldează cu scăderea în înălțime a dinților, ceea ce în timp duce la apariția sensibilității dentare.
2. Retractia gingivala: „scrâșnitul dinților” poate provoca pierderea de atașament a gingiei.
3. Durerea: bruxismul poate provoca dureri faciale sau mandibulare și chiar dureri de cap.
4. Probleme ale articulației temporo-mandibulare (ATM): Bruxismul cronic poate contribui la dezvoltarea patologiei ATM, caracterizată prin dificultate la deschiderea gurii și prin apariția zgomotelor articulare.

Metode de tratament

În general, tratamentul bruxismului este indicat în momentul în care apar consecințe negative asupra structurilor dure orale, cum ar fi:

·      Uzura dentară care duce la pierderea reliefului ocluzal și a înălțimii dinților;

·      Hipersensibilitate dentară;

·      Fracturi dentare;

·      Fracturi ale restaurărilor dentare de tipul obturațiilor (plombelor) sau a lucrărilor protetice (coroane/ proteze dentare);

·      Pierderea implanturilor dentare;

·      Hipertrofia mușchilor maseteri;

·      Sensibilitatea sau rigiditatea mușchilor masticatori;

·      Limitarea deschiderii gurii;

·      Dureri ale articulației temporo-mandibulare;

·      Dureri în regiunea preauriculară;

·      Zgomote ale articulației temporo-mandibulare;

·      Dureri de cap drept consecință a rigidității mușchilor temporali.

Tratamentul bruxismului se concentrează în principal pe reducerea simptomelor și pe prevenirea efectelor negative pe care acesta le poate avea asupra sistemului stomatognat. 

Bruxismul diurn se poate ameliora prin modificarea obiceiurilor vicioase sau prin terapii de relaxare. În cazul pacienților care suferă de bruxism nocturn, se apelează cel mai frecvent la tratamentul cu gutiere de protecție. În anumite condiții, pot fi luate în considerare și înjectările cu toxină botulinică în mușchii maseteri. Este important de menționat faptul că în anumite cazuri renunțarea la fumat și la consumul de cofeină pot fi mijloace adjuvante foarte importante.

Metodele de tratament disponibile pot fi clasificate în: ajustări ocluzale, terapii comportamentale sau metode farmacologice.

1.     Șlefuirile selective/terapia de echilibrare ocluzală: contactele premature sau interferențele ocluzale au fost considerate o cauză a bruxismului în trecut, însă în prezent nu există studii care să ateste acest lucru.

2.     Splint-urile de ocluzie: aceste dispozitive sunt disponibile în multiple forme de prezentare și sunt destinate purtării pe timpul nopții pe arcada superioară sau inferioară.

3.     Igiena somnului: se recomandă evitarea fumatului, a consumului de alcool sau cofeină înainte de somn, precum și dormitul în camere întunecate și fără zgomot.

4.     Psihoterapia: bruxismul diurn este asociat cu stresul, prin urmare consilierea psihologică a pacientului ar putea constitui un mijloc adjuvant.

5.     Fizioterapia: aceasta se recomandă în cazul pacienților la care bruxismul este asociat cu parafuncții musculare.

6.     Terapia farmacologică: se prescrie doar în cazurile extreme în care dispozitivele ocluzale sau terapia comportamentală nu funcționează. Medicamentele folosite în tratamentul bruxismului fac parte din clasele anxioliticelor, tranchilizantelor sau miorelaxantelor.

7.     Tratamentul cu toxina botulinică: injectările în mușchii temporali au maseteri pot îmbunătății calitatea vieții pacienților bruxomani. Această terapie scade frecvența episoadelor de bruxism și ameliorează durerea. 

Daca nu este corectat, bruxismul poate genera alte afectiuni precum cariile dentare sau demineralizarea dentară.

Demineralizarea dintilor: există o legătură între bruxism și demineralizarea dinților. Bruxismul reprezintă o tulburare caracterizată prin frecarea, scrâșnirea sau strângerea involuntară a dinților, de obicei în timpul somnului. Această acțiune repetitivă și excesivă poate duce la uzura excesivă a smalțului dentar și a suprafețelor de mestecat ale dinților, ceea ce poate duce la demineralizarea dinților.

În mod normal, smalțul dentar protejează dinții împotriva eroziunii și descompunerii. Smalțul este alcătuit în principal din minerale, cum ar fi hidroxiapatita, care conferă dinților lor rezistență și duritate. Cu toate acestea, bruxismul excesiv exercită o presiune suplimentară asupra dinților și poate duce la o uzură excesivă a smalțului, expunând stratul subiacent al dinților, numit dentină. Dentina este mai puțin dură decât smalțul și este mai predispusă la demineralizare și carii dentare.

Frecarea și scrâșnirea dinților în timpul bruxismului pot provoca, de asemenea, fisuri și ciobiri în smalțul dentar, ceea ce facilitează acumularea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare. Aceasta poate duce la apariția cariilor și a demineralizării adiacente dinților. Din fericire, acum  exista un tratament impotriva demineralizarii dintilor, tratament ce este minim invaziv, rezolva demineralizarile dentare fara a utliliza freze sau fatete dentare.

Bruxismul poate contribui la apariția cariilor dentare. De ce apar cariile dentare  ? :

1. Uzura smalțului dentar: Frecarea și scrâșnirea constantă a dinților în timpul bruxismului poate provoca uzura smalțului dentar. Acest lucru poate duce la subțierea smalțului și expunerea dentinei, care este mai vulnerabilă la carii.
2. Fisuri și crevase în smalț: Bruxismul puternic poate provoca apariția fisurilor sau ciobirilor în smalțul dentar. Aceste fisuri pot adăposti bacterii și resturi alimentare, facilitând acumularea plăcii bacteriene și formarea cariilor.
3. Schimbarea pH-ului oral: Activitatea constantă a bruxismului poate duce la modificări ale pH-ului oral. Dacă pH-ul scade, aciditatea crește, ceea ce poate afecta smalțul dentar și poate favoriza dezvoltarea cariilor.

Este important să menționam că bruxismul în sine nu cauzează direct cariile dentare, dar poate crea un mediu favorabil pentru dezvoltarea acestora. În plus, bruxismul poate fi asociat și cu alte comportamente, cum ar fi consumul excesiv de alimente și băuturi acide sau neglijarea igienei orale, care pot spori riscul de carii dentare.

Pentru a preveni cariile dentare în cazul pacienților cu bruxism, este recomandat să se adreseze atât cauzei bruxismului, cât și prevenirii cariilor. 

Despre bruxismul la copii

 Bruxismul nu afectează doar persoanele adulte, ci poate apărea și la copii. În cazul copiilor,  prevalența bruxismului este cuprinsă între 13 și 49%. Și în cazul juniorilor, factorul etiologic principal este constituit de stress-ul emoțional, tensiunea psihică acumulată devenind manifestă prin bruxism cronic nocturn. Totodată, studiile arată că statusul socio-economic joacă un rol important, copiii din medii favorizate fiind mai predispuși în a dezvolta bruxism. Bruxismul poate fi corelat cu obiceiurile vicioase de tipul mușcării buzelor, roaderea unghiilor sau a creioanelor sau folosirea pe durată lungă a suzetelor; prin urmare este recomandată decondiționarea acestora. În cazul copiilor, diagnosticul se pune în urma relatărilor persoanelor din familie, acestea descriind zgomotele caracteristice scrâșnirii dinților în timpul nopții. Clinic, copiii bruxomani prezintă uzură accentuată a dinților, hipertrofia mușchilor maseteri și disconfort sau oboseală a mușchilor masticatori. Uzura dentară este mai evidentă în cazul dinților de lapte, deoarece aceștia sunt mai slab mineralizați decât cei permanenți. Studiile au arătat că incidența bruxismului la copii scade în jurul vârstei de 9-10 ani. Tratamentul bruxismului la copii constă în aplicarea gutierelor de protecție pe timpul nopții sau tratamentul ortodontic în situațiile în care acesta este necesar.

Concluzie

Bruxismul este o tulburare comună care afectează mulți oameni și poate duce la complicații dentare și maxilare. Este importantă identificarea cauzelor și a factorilor de risc ai bruxismului. În acest mod, medicul specialist poate recomanda tratamentul optim pentru a reduce simptomatologia și pentru a combate complicațiile posibile. De asemenea, măsurile de prevenție și vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esențiale pentru menținerea unei stări de sănătate orală bună. În cazul în care aveți suspiciuni cu privire la bruxism, vă recomandăm să vă adresați unui specialist pentru evaluare și consiliere adecvată.

 Surse de informație:

1.     Bulanda S, Ilczuk-Rypuła D, Nitecka-Buchta A, Nowak Z, Baron S, Postek-Stefańska L. Sleep Bruxism in Children: Etiology, Diagnosis, and Treatment-A Literature Review. Int J Environ Res Public Health. 2021 Sep 10;18(18):9544. doi: 10.3390/ijerph18189544. PMID: 34574467; PMCID: PMC8471284.

2.     Lal SJ, Weber, DDS KK. Bruxism Management. [Updated 2022 Oct 12]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan-.

1. AskMayoExpert. Bruxism. Rochester, Minn.: Mayo Foundation for Medical Education and Research; 2017.

4.     Tooth clenching or grinding. American Academy of Oral Medicine. http://www.aaom.com/index.php?option=com_content&view=article&id=129:tooth-clenching-or-grinding&catid=22:patient-condition-information&Itemid=120. Accessed Feb. 12, 2017